 |
| (Mahatma Gandhi - 1869-1948) |
- Poftim, mananca! Mananca! Voi ajunge in iad...dar nu cu
moartea ta pe constiinta.
- Doar Dumnezeu hotaraste cine ajunge in iad.
- Am omorat un copil. I-am zdrobit capul de un zid.
- De ce?
- Mi-au omorat fiul, baiatul meu. Musulmanii mi-au omorat
fiul!
- Stiu cum sa scapi de iad. Gaseste un copil, un copil ai
carui parinti au fost omorati, un baiat cam asa de mare...si creste-l precum ar
fi al tau. Doar fii sigur ca e musulman...si ca-l cresti precum ar fi al tau.
Du-te, Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul
istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și
criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au
căzut, întotdeauna.
 |
| (Maica Tereza - 1910–1997) |
Tu poţi face lucruri pe care eu nu le pot face. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poţi face. Împreună putem face lucruri minunate.
Gandhi, acest urias al pacii, a inteles libertatea pana a imprastiat-o peste poporul lui.
RăspundețiȘtergereCine mai e capabil sa mangaie suferintele unui om ce zdrobeste de zid chipul unui copil vinovat?
Raspunsul la ura este dragostea; Gandhi a dat aici o lectie de viata, de cum ar trebui sa se poarte oamenii intre ei, pentru ca cei doi - hindus si musulman - erau fii ai aceluiasi popor si frati, despartiti doar vremelnic. Si, copilul acela, omorat fara vina, ori poate ca de vina de-a fi nevinovat...
RăspundețiȘtergereimi aduci aminte de "stejarul din borzesti"
RăspundețiȘtergereMitrut era nevinovat, insa raspunsul la crima a fost razbunarea; Gandhi a gandit ceva mai inalt.
RăspundețiȘtergere