Ca un om de zapada - Mircea Vintila

Ninge bland, ninge cald, se asterne albul pe pamant,

Flori de gheata-s pe geam, mii de fluturi zboara dusi de vant.

Prin nameti vad un om, cu ochi mari si negri, doi taciuni,

A ramas singur cuc si va sta asa cateva luni.

Omulet, omulet din fulgi de nea, omulet, om de zapada,

Te-as lua, te-as lua in casa mea, sa nu stai stingher pe strada.

Tu sa imi spui o poveste, cum stii tu mai bine,

Eu sa iti spun, ca astept, astept si ea nu vine.

  

Tot ca tine-s si eu, stau de veghe la fereastra mea,

Clipa iar trece greu si tigari mai am doar cateva

Si astept, tot astept, se retrag tramvaiele pe rand,

Te privesc cum zambesti si as vrea sa stiu ce ai in gand.

 Omulet, omulet din fulgi de nea, omulet, om de zapada,

Ce astepti, tu ce-astepti sa stiu as vrea, as veni la tine-n strada,

Tu sa te uiti, sa imi spui de-o vezi venind in zare,

Eu sa te uit si sa ma topesc la a ei chemare.

Mircea Vintila