Pamantul deocamdata - Adrian Paunescu

Timpul vietii ni-i scurt,
Hai sa-l facem curat!
Traiesc unii din furt,
Altii doar din ce-au dat.
Sunt saraci si bogati,
Lovesc lasii pe bravi ,
Voi, ce-n luna zburati,
Pan' la cer va urcati,
Pe spinari de noi sclavi.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate,
Si-a putea si nu se poate,
Si noroi si stele.

Voi ce-n luna zburati,
Cu-ale noastre izbanzi,
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand,
Voi degeaba zburati,
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant. 

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Lumea-i plina de rani
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti.
Fiindca nasteti copii,
Aparati-i luptand,
Doborati monstrii vii,
Ce de-un veac de vecii,
Dolii pun pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal,
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,

 Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Fii ai muncii aveti
Nadusala pe piept,
Cum sta nurca de pret
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, altii fac,
Unii dorm, altii sunt,
Intre inger si drac
Trage omul sarac,
Inhamat la pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,

Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si ruina si cetate,
Genii mari si frunti tembele,
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele,
Nedreptate si dreptate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

de Adrian Paunescu