Copilaria mea

Mi-i fraged sufletul, până pe buze mi-i fraged,

poate de iarba ce creste acuma la noi;

cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi –

stau singură si-mi aduc aminte de multe:

Când eram mică legasem un leagăn de-o creangă.

„Vreau s-ajung steaua de-acolo...” strigam bunicului.

O, cât de sus s-au suit dusmănoasele stele...

Nu le mai văd, le-am uitat lumina curată.

Mi-i inima tristă. Mama mi-a scris c-au tăiat

pomii din fundul grădinii, leagănul putred;

odată cu dânsul, va fi căzut în buruieni

copilăria mea – si o mănâncă furnicile...

Akiane - The Swing

 

Magda Isanos