Balada crinilor care si-au scris frumos

                                                   

Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii

Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;

Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!

Ei isi taiau cu zimtii de la timbre
Miresmele-ntre dinsii sa le schimbe,

Postasi inflacarati puneau stampile,
Cantand din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adanci pudra, sculat din zori,
Insusi directorul calestilor!!

Dar crinul ce traia in miazazi,
Fiind inzapezit in datorii,

Ii raspundea din ce in ce mai rar
Celuilalt crin, ce bea pe-ascuns marar.

Apoi tacu de tot. O roua grea
Strivi parfumul amandurora.

Si astfel cei doi crini nu si-au mai scris...
Postasii au murit... posta s-a-nchis...

Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi postalion...

 

 Emil Brumaru