La metrou

A fost o zi friguroasa de ianuarie. Un om a stat intr-o statie de metrou din Washington DC si a cantat la vioara. A cantat suita a VI- a lui Bach, timp de aproape 45 minute.
In tot acest timp, pentru ca era ora de varf, s-a calculat c-au trecut prin acea statie de metrou circa 1100 de persoane, majoritatea in drum spre munca.

Dupa 3 minute, un barbat si-a dat seama ca cineva canta.
Si-a incetinit mersul, s-a oprit pentru cateva secunde si apoi s-a grabit iar ca sa nu intarzie.

Un minut mai tarziu, violonisul primeste primul dolar bacsis: o femeie a aruncat banii in timp ce umbla fara sa se opreasca.

Dupa inca cateva minute, cineva s-a rezemat de perete sa-l asculte, dar omul s-a uitat la ceas si a mers mai departe. Clar ca era sa intarzie la munca.

Cel care-a oferit cea mai multa atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama lui l-a grabit sa mearga mai departe, dar baiatul s-a oprit sa se uite la violonist. In final, mama lui l-a impins si a inceput sa mearga mai departe, uitandu-se in spate tot timpul. Aceeasi intamplare s-a repetat cu mai multi copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au fortat sa mearga mai departe, fara exceptie.

In cele 45 minute, doar 6 persoane s-au oprit si-au stat pentru  putin timp. In jur de 20 de persoane i-au dat bani, dar continuandu-si drumul. A adunat 32 de dolari. Cand s-a oprit din cantat, linistea a cuprins statia de metrou si nimeni n-a bagat de seama. Nimeni n-a aplaudat si niciun alt gest.

Nimeni nu stia asta, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentati muzicieni din lume. Tocmai a terminat de cantat una dintre cele mai elaborate piese scrise vreodata pentru vioara, ce valoreaza 3,5 milioane dolari.

Doua zile inainte sa cante in statia de metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa la un teatru din Boston, unde costul mediu al unui bilet era de 100 de dolari.

Aceasta este o poveste adevarata: Joshua Bell cantand din proprie initiativa in statia de metrou, fiind organizata de Washington Post ca parte a unui experiement social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.

Intrebarea ce se pune este:
Intr-un loc comun la o ora neadecvata: Intelegem frumusetea? Ne oprim s-o apreciem? Apreciem talentul intr-un context neasteptat?

Una din posibilele concluzii ar putea fi:
Daca n-avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cantand cea mai buna piesa scrisa vreodata, cator altor lucruri ce se intampla in jurul nostru nu le acordam atentie?