13 iun. 2018

Romanul lui Eminescu - Cezar Petrescu

Mihai îşi urmă firul spuselor, în şoaptă:
— A fost ceva foarte frumos, Harieto. Mai întâi pe cer parcă se dădea o
bătălie, cum spuneai tu adineaori… Dară nu o bătălie între Făt-Frumos şi
Mama-Pădurii. O bătălie între senin şi întunerec; aşa era… Îmi era şi mie frică
de ploaie şi de trăsnete, însă vream numaidecât să ploaie… Stăteau florile cu
fruntea la pământ…
— Florile n-au frunte! îl îndreptă Harieta.
— … cu fruntea la pământ. După ce-o trecut şuvoiul, toate au înviat…
Rândunelele zburau sus-sus, până ce nu se mai vedeau cu ochii… Ai băgat tu
de seamă că niciodată cerul nu-i mai senin ca după ploaie? … Mie îmi place
furtuna şi înainte, când vine; îmi place şi după aceea, când a trecut… Parcă te
temi o dată cu toţi copacii şi cu toate florile de ce-are să se întâmple, şi parcă
tot aşa te bucuri cu toate, după ce s-a răcorit vremea… Să mai vezi, încă… Mi-am
uscat straiele şi am uscat şi un fluture căzut jos şi înecat de apă… L-am
ţinut în palmă, la soare… Îl răsuceam uşor cu un fir de iarbă să-l ia căldura din
toate părţile şi să-l dezmeticească. A început încetişor să-şi facă mustăţile şi să-şi
mişte corniţele… Parcă nu-i venea să creadă că trăieşte… Şi-a încercat
aripele. Nu-l ţineau… A căzut jos şi l-am lăsat sa se acaţe pe firul de iarbă. L-am
pus din nou la soare, în palmă. Era un fluture cu ochi de păun… Pe urmă
şi-a luat vânt şi s-a tot dus la florile lui…
Harieta rosti cu dezamăgire:
— Bine, Mihai, asta faci tu? Eu credeam că dai căuşul de putere lui Făt-
Frumos şi că vii să-mi povesteşti o întâmplare grozavă, ca s-o visez şi la noapte.
Când colo, tu te ţii de fluturi şi de alte nimicuri!
Mihai surâse, recunoscând cu blândeţe:
— De, Harieto! … Ce să fac, dacă aşa sunt eu şi mă ţin de nimicuri?...
 
Mariposa de cristal

19 mai 2018

Celei așteptate - Magda Isanos

 

Tu, ce mă faci să cânt și să visez acuma,
    Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii...
    Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi;
    Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai,
    Că porți ceva în tine din rozele de Mai,
    Tu, care ești departe — și poate n'ai să vii...

    ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină,
    Căci el îți dete viață, și doar în el trăești,
    Tu, care azi nu ești —
    Și poate nici odată aevea n'ai să fii...

    Dar eu visez — și visul aripile-și întinde,
    Dar eu visez — și visul din nou mai mult s'aprinde,
    — Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,
    Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii
    Ori ești, — dar prea departe, și pururi n'ai să vii.