Irecuperabil - Gabriel Popescu

In fata judecatii

sunt asezat pe un scaun de lemn,
prapadit,

ce-mi prezicea sentinta.

Judecatorul imi spune:

- te-am inzestrat cu viata,

cu talanti,

i-ai ingropat;

cu monotonia ta,

ti-ai inmormantat talentul,

fantezia,

dragostea,

ura,

dar si iubirea.

 - te-am inzestrat cu viata,

nu ai fost nici criminal,

nici binefacator,

nici creator

si nici distrugator.

 

 

In forma disperarii i-am rostit:

- Doamne, mai da-mi o viata,

doar una…

Lasa-ma sa-Ti repar scaunul!

Gabriel Popescu