Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
Ca or sa-mi creasca aripi, aripi ascutite pana la nori,
Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac.
Iau cuvintele si le-nec in mare,
Suier luna si o rasar si o prefac
Intr-o dragoste mare.
Nichita Stanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu