Sa poti sa ma respiri fara sa stii,
Sa nu mai ies din trupul tau
Decat atunci cand trupul tau nu va mai fi.
Imi spui ca se intampla des,
Iar eu te cred - nimic nu e perfect -
Si-atunci vorbesc prea mult
S-ascund asa tacerile din piept...
Tu vrei sa joci fara sa risti
Si sa castigi razboi dupa razboi,
Nu-ti pasa cati soldati omori,
Nu-ti pasa ca soldatii suntem noi...
Tu razi cu rasul tau frontal
Si-as renunta daca as fi destept.
Am rani mai reci decat zapada,
Mai reci decat tacerile din piept.
Ba chiar am oferit mereu mai mult,
Desi chiar tu m-ai prevenit,
Am refuzat, refuz si-acum s-ascult.
Si merita oricat sa stau s-astept
In miezul zilei sa-ti asezi
Tacerile din piept...
Alexandru Andries
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu